Schemă de partiționare la instalarea (K, L, X...)Ubuntu și nu numai

Pentru instalarea oricărui sistem de operare pe un disc dur (HDD)
avem nevoie de o schemă cît mai simplă de partiționare.

În primul rînd trebuie să știm că sistemele de operare bazate pe Linux,
pot porni de pe partiții extinse spre deosebire de Windows
care este incapabil de așa ceva și chiar mai mult,
nu poate „recunoaște” partițiile specifice Linux (ext2, ext3, ext4, swap-linux)
decît cu ajutorul unor aplicații.

Mai trebuie știut că pe un disc, nu pot exista mai mult de patru partiții primare,
sau trei partiții primare și una extinsă.

 Stabilirea schemei de partiționare se poate face din sesiune „Încearcă Ubuntu” (liveCD)
dar și atunci cînd „atacăm” instalarea în mod direct.

Considerăm că avem deja instalat Windows pe mașina de calcul, și dorim instalarea
unei distribuții Linux (K, X, L...)Ubuntu sau oricare alta (openSUSE, Voyager, Linux Mint...).

Spre deosebire de Windows, unde partițiile au indicative formate din cîte o literă din alfabet (A:, B:, C:, D:...),
în sistemele de operare bazate pe Linux indicativele sînt formate din grupe de trei litere
ce definesc tipul discului (fix, amovibil) urmate de cîte o cifră ce se atribuie automat
atunci cînd se alege spre partiționare o porțiune de disc.

Exemplu: /dev/sda1 definește un dispozitiv (dev = device) sda (solid disk = discul fix, de obicei litera a se atribuie discului fix), partiția 1.
Sau /dev/sdb poate defini un al doilea disc fix aflat în mașina de calcul,
și chiar /dev/sdc poate defini un al treilea disc, care la rîndul lor pot fi urmate de cifre;
/dev/sdf, /dev/sdh, care pot fi carduri de memorie (stick),
dar și /dev/sr0 care poate fi unitatea optică.

Mărimile obișnuite ale partițiilor Linux se stabilesc aproximativ:
- pentru / între 10-15 GiB (sistemul de fișiere) este echivalenta partiției C: din Windows;
- swap-linux 2xRAM, dar nu mai mult de 2 GiB (hibernarea, suspendarea sistemului);
- /home restul de spațiu liber de pe disc (utilizat pentru fișierele de configurare ale sistemului,
păstrarea datelor, poze, filme, muzică, documente...), această partiție este echivalenta D: din Windows.

Aranjarea partițiilor pe disc, locul lor nu este bătut în cuie.
Există scheme de partiționare cu swap-linux la începutul sau sfîrșitul discului.

Dacă avem instalat în prealabil Windows pe mașina de calcul
și dorim instalarea unei distribuii Linux (pentru ușurință, voi scrie Linux)
trebuie avută în vedere partiția de 100 MB „system reserved”
definită de Windows la prima instalare și care este primară.
Tot partiții primare sînt și C: (sistem de fișiere) și D: (date, poze, muzică...).

Înainte de orice manevră și pentru a nu strica Windows,
se va trece la defragmentarea discului, operațiune efectuată din Windows
urmată apoi de oprirea efectivă a sistemului.
Bineînțeles se pornește mașina de calcul de pe CD-ul de instalare Ubuntu.

Deci, pe acest disc avem deja trei partiții primare.
Pentru a ne putea încadra în condițiile impuse, așa cum am precizat înainte,
vom „ataca” cu ajutorul utilitarului GParted partiția D: din Windows.
Lansarea utilitarului GParted se face prin tipărirea literelor gp în panoul principal.
Va pare pictograma utilitarului pe care vom efectua un clic.

Cu ajutorul utilitarului vom redimensiona partiția D:
în sensul micșorării acesteia astfel încît spațiul liber rezultat
să confere lejeritate instalării distribuției Linux.

Pentru acest lucru, vom face clic pe partiția pe care am identificat-o ca fiind D:,
și anume: pe coloana „Sistem de fișiere” vom observa tipul acelui sistem ca fiind ntfs,
după care, pe linia respectivă vom identifica WIN, ca și mărime fiind cea mai mare, respectiv 209,28 GiB
iar ca și atribuire în sistem Linux este /dev/sda7.

A nu se face confuzia gravă între partițiile C: și D:.
Ca exercițiu vă rog să identificați partițiile C:,
respectiv „system reserved”, cea de 100 MB.

Redimensionarea partiției D: se face cu ajutorul GParted și anume:
- se face clic dreapta pe partiția identificată anterior ca fiind D:;
- va apare o fereastră și pe bara de meniu se va activa un buton portocaliu „Redimensionează/Mută”;
- se acționează asupra oricărui element din fereastră astfel încît, spațiul liber rezultat,
să confere lejeritate în instalarea sitemului de operare.

După stabilirea mărimii partiției, se acționează butonul „Redimensionează/Mută”.
După acționarea butonului „Redimensionează/Mută” se va face verde un semn
în bara de meniu ce are semnificația „Aplică”
iar acționarea lui duce la demararea acțiunii de redimensionare.
Dacă ați greșit, înainte de acționarea butonului „Aplică” se poate reveni
cu ajutorul funcției „Anulează ultima operație” din meniul „Editare” sau cu Ctrl + z.

 

 ATENȚIE: Operațiunea de redimensionare/mutare poate duce la pierderi de date !

După succesul operației, partiția o vom șterge rezultînd „spațiu nealocat”.
Pe această partiție vom face clic dreapta,
apare o fereastră în care vom localiza „Nou” pe care-l vom acționa.

 Se alege mărimea spațiului între 10 - 15 GiB, la început,
(se observă dreptunghiul albastru deplasat în stînga imaginii),
creează ca „Partiție logică” (partiția există deja într-o partiție extinsă),
celelalte opțiuni fiind dezactivate automat (la depășirea numărului de partiții primare),
sistem de fișiere „ext4”,
iar ca etichetă se stabilește „/” aceasta fiind partiția rădăcină a sistemului.
Dacă totul este în ordine se acționează butonul „Adaugă”,
dacă s-a greșit se revine cu Ctrl + z.

 Se face clic pe spațiul liber (nealocat) și se reia procedura ca mai sus,
dar acum stabilim partiția swap-linux.
Dimensiunea: 2xRAM dar nu mai mult de 2 GiB.
Partiția poate fi logică și la sfîrșitul discului.

Pentru partiția /home, se procedează ca mai sus,
deosebirea fiind că se alege restul spațiului nealocat (liber) rămas.
Partiția poate fi logică, sistemul de fișiere de tip „ext4”,
la început sau sfîrșit, nu mai contează, ea fiind oricum la mijloc...

 Acestea fiind spuse, spor la instalări sisteme de operare bazate pe Linux
în dual-boot cu oricare versiune de Windows.