31 iulie 2011

Terminalul – legătura directă cu mașina de calcul prin intermediul liniilor de comandă


Terminalul este panoul de control al sistemului dumneavoastră. Aproape orice lucru din cele ce urmează poate fi făcut folosind această unealtă text, simplă dar puternică. O fereastră terminal ar trebui să arate întotdeauna un prompter standard, care afișează numele utilizatorului și directorul curent în care se lucrează, reprezentat de simbolul ~$.
Terminalul, Konsola se poate „apela” cu ajutorul combinației tastelor Ctrl + Alt + T, Alt + F2 și în fereastra ce se deschide scriem gnome-terminal după care apăsăm „enter”.

 sau butonul pornește sau Aplicații, Accesorii, Terminal. Pentru ușurință putem face clic dreapta pe Terminal și-l adăugăm fie în panou, fie pe masa de lucru (Desktop).
Cum sugerează și titlu acestu subiect, prin terminal, Konsolă (pentru utilizatorii Kubuntu) putem comanda mașinii noastre de calcul să execute anumite sarcini.

Pentru utilizatorul începător, prin terminal se pot face instalări – dezinstalări de aplicații, se poate actualiza sistemul, se pot controla anumite procese ce se execută, se pot schimba sau anula parole de sistem sau ale utilizatorilor.
Nu vă autentificați ca root !
               
Este valabil și în modul text: autentificați-vă ca root numai pentru a face setări și configurări ale sistemului care necesită privilegii de administrator, precum adăugarea de utilizatori, instalarea pachetelor de programe, configurarea rețelei și altele de acest fel. Odată ce ați terminat, părăsiți imediat contul special și continuați-vă munca pe un cont de utilizator obișnuit.
Ca alternativă, unele sisteme, precum Ubuntu, vă forțează să folosiți sudo, pentru a nu avea nevoie de acces direct la un cont de administrator.
Atenție, însă, eliminarea parolei de sistem (root) poate duce la instabilitate în funcționarea sistemului prin instalarea de aplicații neautorizate, sau, mai grav, prin manevre rău voite ale utilizatorilor neautorizați. Nu recomand eliminarea parolei root.

Fereastra terminal:
Dacă vă plimbați prin meniu, veți observa că pot fi făcute foarte multe lucruri fără a introduce comenzi de la tastatură. Pentru cei mai mulți utilizatori, vechea metodă de lucru cu mausul va fi suficientă pentru a lucra cu mașina de calcul. Cei ce doresc să pătrundă în măruntaiele mașinii de calcul au la dispoziție această unealtă puternică, terminalul.
Comenzi de bază:


Comanda
Execută
ls
Afișează o listă cu fișierele din directorul de lucru, precum comanda dir din DOS
cd director
Schimbă directorul
passwd
Schimbă parola pentru utilizatorul curent
file nume_fișier
Afișează tipul fișierului al cărui nume este nume_fișier
cat fișier_text
afișează conținutul unui fișier text pe ecran
pwd
Afișează directorul în care se lucrează
exit sau logout
Terminare sesiune de lucru
man comandă
Citiți paginile din manualul comenzii comandă


Aceste comenzi se introduc după promter-ul ~$ urmate de tasta „enter”.

Comenzile pot fi introduse ca atare, cum este cazul comenzii ls. O comandă se comportă diferit atunci când specificați o opțiune, care este, de regulă, precedată de caracterul (-), precum în ls -a. Același caracter al unei opțiuni poate avea un alt înțeles dacă este folosită în altă comandă. Programele GNU pot avea opțiuni lungi, precedate de două caractere (-), precum ls --all. Alte comenzi nu au nici o opțiune.
Argumentele unei comenzi reprezintă specificații despre obiectul asupra căruia comanda trebuie să acționeze. Un exemplu ar fi ls /etc, unde directorul /etc este argument al comenzii ls. Această comandă înseamnă că dumneavoastră doriți să vedeți conținutul acelui director, în loc de ceea ce afișează comanda simplă ls urmată de tastarea Enter, adică listarea conținutului directorului în care ne aflăm. Anumite comenzi au nevoie neapărat de argumente, aceste argumente fiind opționale în cazul altor comenzi.
Comenzile pwd și ls în terminal:

Rezultatul comenzii ls /etc (afișarea conținutului directorului /etc).

 Mulți utilizatori începători se tem de paginile man (manualelor), deoarece acestea conțin prea multe informații. Totuși, ele sunt foarte bine structurate, după cum veți vedea din exemplul de mai jos: man man.
Citirea paginilor man se face într-un terminal, atunci când sunteți în modul grafic sau direct în modul text, dacă pe acesta îl preferați. Tastați comanda man man, urmată de „enter”: 


 Instalarea și dezintalarea unei aplicații se poate face simplu utilizînd comanda:
sudo apt-get install nume_aplicație

iar dezinstalarea ei cu simpla comnadă:

sudo remove nume_aplicație

și dacă dorim dezintalarea aplicației inclusiv și a fișierelor de configurare,

sudo apt-get purge nume_aplicație.

Actualizarea sisteului:

sudo apt-get update
urmată de:
sudo apt-get upgrade.

Aplicațiile ce nu se regăsesc în „depozitele” Canonical, cel aparținînd „terților” se pot instal „aducînd” mai întîi PPA-urile. Un exemplu de aplicație din surse terțe este BURG pentru GRUB.
Aducerea surselor pachetelor:

sudo add-apt-repository ppa:bean123ch/burg

Se face actualizarea listei de aplicații cu:
sudo apt-get update

Instalarea aplicației:

sudo apt-get install -y burg-pc burg burg-themes burg-emu

-y este opțional, pentru a nu se mai cere confirmarea instalării prin apăsarea tastei y. Menționez că orice comandă este precedată de tasta „enter”.
Aceste tipuri de comenzi se pot „unifica” cu ajutorul caracterului & și anume:

sudo apt-get update && sudo apt-get install -y burg-pc burg burg-themes burg-emu

Cînd sistemul solicită parola de root, în terminal, precizez că nu se vor afișa niciun fel de caracter din motive de securitate. Adică nu vor apărea tradiționalele steluțe. Dumneavoastră tastați parola corect, sistemul o recunoaște și vă dă drepturi administrative.
La trei greșeli consecutive a parolei operațiunea se anulează urmînd ca ea să fie reluată odată cu reintroducerea ei.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro
 

1 iulie 2011

Unetbootin, creator discuri de pornire


Se instalează cu simpla comandă în terminal sau consolă,
                    sudo aptitude install unetbootin
sau din Synaptic - administratorul de pachete.

În cazul în care avem descărcată o imagine ISO a unui sistem de operare și vrem să testăm acest sistem fără a-l instala pe mașina de calcul, nu avem la îndemînă un CD sau DVD RW dar avem un card de memorie (stick), deschidem din meniu Aplicații, Utilitare de sistem și acolo găsim UNebootin pe care-l accesăm. Vi se va cere parola pentru a putea efectua operațiuni administrative.


 Ca și o condiție principală, cardul de memorie folosit să fie formatat în prealabil cu sistem de fișiere de tip fat 32, altfel sistemul va cere formatarea acestuia, după ce s-au ales opțiunile de „scriere”.


 Pasul următor este să bifați căsuța din dreptul Imagine de disc, iar în căsuța alăturată trebuie să fie tipul fișierului ce se dorește scris pe cardul de memorie, în cazul nostru ISO. Spațiul liber din dreapta căsuței ISO se autocompletează la apăsarea butonului marcat ... cu ajutorul căruia vom naviga în dosarul unde avem fișierul ISO dorit.


După selectarea fișierului, următorul pas este acționarea butonului Open.
Aplicația va începe să dezarhiveze și să „scrie” pe cardul de memorie conținutul ISO, urmînd ca, dacă totul a decurs normal, să ne anunțe că se poate reporni sistemul.

Din meniul de pornire al mașinii de calcul (BIOS) se alege ca prim dispozitiv de pornire cardul de memorie (stik), apoi CD-ROM iar a treia opțiune va fi discul fix.


Tot ce mai rămîne de făcut este explorați sistemul de operare lansat de pe acest card de memorie, iar dacă se ridică la cerințele dumneavoastră, există opțiunea instalării pe partiție dedicată a acestei distribuții.
Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro
 

 

28 iunie 2011

Completarea instalării Ubuntu

După instalarea sistemului de operare Ubuntu pe mașina de calcul, sistemul are nevoie de surse pentru actualizări. Surse mai mult sau mai puțin autorizate (terți).
Pentru redarea fișierelor audio-video, de exemplu, pentru redarea flmelor format DVD, avem nevoie de coedc-uri ce nu vin incluse implicit în distribuția instalată. Unele versiuni, totuși, au aceste codec-uri incluse (Zorin OS4, de exemplu).

Reiau în linii mari ideile din acest articol prezentat pe larg pe forumul Ubuntu România.

După stabilirea conexiunii la internet (obligatorie de fapt, pentru a putea descărca sursele adiționale cît și cele oficiale Canonical) se stabilește server-ul de pe care se vor face descărcările ulterioare de programe / aplicații și anume Server principal. Pentru aceasta se merge pe calea Sistem, Administrare, Surse software (fiindcă se fac operațiuni administrative, ni se va cere parola de administrator) iar în partea de jos a paginii găsim Descarcă din... și alegem Server principal recomandat sau Server pentru România opțional.
Pentru a avea acces la programele conținute în arhive, este bine să fie bifate căsuțele Descărcabile de pe internet așa cum se observă și în imaginea de mai sus.
Pe fila a doua din Surse software găsim Alt software unde bifăm cele două căsuțe și anume: http://archive.canonical.com/ubuntu și http://archive.canonical.com/ubuntu (Cod sursă). Tot în această filă se pot adăuga arhive / surse de noi aplicații denumite PPA-uri ce se pot adăuga fie din linia de comandă (sudo add-apt-repository ppa:denumire_arhivă), fie cu ajutorul butonului Adaugă...
Aceste programe / aplicații sînt dezvoltate de către comunitate dar pentru care Canonical nu oferă asistență.
Aducera la zi a actualizărilor de sistem se stabilește din fila a treia și anume Actualizări unde se bifează primele două căsuțe din Ubuntu actualizări.

Celelalte două căsuțe conțin actualizări de programe / aplicații ce nu sînt testate suficient și pot provoca destabilizarea sistemului.
De asemena, funcție de tipul sistemului de operare instalat, versiune normală (Ubuntu10.10, Ubuntu 11.4), sau LTS (Ubuntu 10.4 Long Time Support, suport pe termen lung) se optează pentru Actualizări de versiune, Afișează noile versiuni ale distribuției.
Odată cu finalizarea acestor operațiuni se acționează butonul Închidere după care ni se va cere actualizarea surselor conform celor stabilite anterior. Se acționează, mai departe butonul Reîncarcă, după care sistemul începe să descarce sursele și să-și facă actualizările la zi.
Subiect dezbătut pe larg pe forum Ubuntu România.
Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

Boot Info Script - partiții aflate pe disc și nu numai

Cu ajutorul comenzii: sudo fdisk -l (litera L mic) putem afla partițiile de pe disc, tipul lor (formatul ext3, ext4, fat, ntfs).
Dar există un script cu ajutorul căruia putem afla mai multe date despre discul nostru fix.

Pentru început descărcăm fișierul boot_info_script.zip pe suprafața de lucru (desktop) a mașinii noastre de calcul. Cu ajuotorul comenzii:
sudo bash ~/Desktop/boot_info_script*.sh
dată în linia de comandă (terminal, consolă) se va genera, tot pe suprafața de lucru, un fișier numit RESULTS.txt în care vom găsi toate informațiile cuprinse pe discul în cauză.

Sursa articolului în limba engleză.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

23 iunie 2011

Centrul de programe Ubuntu

Vrem să instalăm un editor grafic. Pentru asta trebuie să căutăm pe internet o aplicație să ne satisfacă cerințele apoi trebuie să observăm dacă este sau nu gratuită urmînd, apoi, instalarea. Am prezentat pe scurt calea de instalare de aplicații pe alte sisteme de operare.

Instalarea / dezinstalarea aplicațiilor în Ubuntu, ca de altfel în orice distribuție Linux, este facilă, liberă și nerestrictivă. Pentra aceasta este suficient să ne documentăm asupra aplicației ce o dorim instalată pe mașina noastră de calcul, apoi să deschidem din aplicații Centrul Software Ubuntu.
În prima pagină ce se deschide putem indentifica multitudinea de categorii ce cuprind aplicații grafice, de birou, multimedia, accesorii, intrenet și altele.

Ele includ subcategorii de aplicații cum ar fi astrologie, biologie, chimie, electronică ce sînt incluse în categoria Știință & Inginerie spre exemplu.

Pentru a putea instala o aplicație, se deschide categoria dorită, sau se scrie în căsuța de căutare rapidă cuvîntul / numele aplicației dorite. Pe măsură ce se scriu literele în căsuța de căutare, aplicațiile ce sînt cuprinse în acest centru de programe și au în componeța lor literele ce se scriu în căsuța de căutare, vor începe a fi afișate, iar pe măsură ce se scriu mai multe litere, lista se „scurtează” rămînînd aplicațiile ale căror nume sînt cele mai apropiate cu cel dorit. Spun asta presupunînd că cel care caută o anumită aplicație nu cunoaște destul de bine cum se scrie corect numele solicitat. Pe măsură ce lista se completază cu aplicații ale căror nume se apropie de cel căutat, se verifică dacă acea aplicație „și-a făcut apariția”.
 Pentru instalarea aplicației dorite și găsite, se face un simplu clic pe cuvîntul Instalează, după care „pentru a instala pachete de programe trebuie să vă autentificați”.
După cum se observă în imaginea de mai sus, tot cu aceeași aplicație, putem vedea ce programe avem instalate sau putem dezinstala aplicații ce nu le mai dorim pe mașina de calcul.
Instalarea unei aplicații se mai poate face și din terminal în linie de comndă.
Dezinstalarea aplicației se poate face și din terminal, ca și instalarea ei, cu comanda: sudo aptitude purge nume_aplicație, după care se va cere parola de administrator, sau root.


21 iunie 2011

Network Manager - realizarea conexiunii la internet

După instalarea sistemului de operare Ubuntu 10.4 Lucid Lynx se poate trece, înainte de toate, la activarea conexiunii la internet. Actualizările de sistem, actualizările de securitate ale sistemului nu se pot realiza, binînțeles, fără o conexiune la internet. În plus, făra aceasta, nu se pot descărca și instala aplicațiile și jocurile ce le dorim pe mașina noastră de calcul.

Conexiunea la internet se poate activa, pentru abonații ce folosesc protocol pppoe din linia de comandă (terminal, consolă) scriind:

sudo pppoeconf

Tot ce trebuie făcut este de a fi de acord cu creințele propuse de sistem și cu adăugarea ID-ului și parolei primite odată cu abonamentul la internet.

O altă cale de activare a conexiunii la internet este cea din GUI (grafic user interface).
În panoul de sus se observă simbolul pentru conexiuni la rețea (Network Manager).

Sau Sistem, Preferințe, Conexiuni de rețea.
Se deschide simbolul respectiv prin clic stînga după care se deschide meniul contextual în care găsim Conexiuni VPN iar de aici Configurare VPN...
La clic stînga pe Configurare VPN se deschide o casetă cu cinci tabele din care alegem conexiunea ce o avem de la IP. Cazul nostru este DSL.


Se observă că deja sînt stabilite două conexiuni, dar se mai pot adăuga prin apăsarea butonului Adaugă.

Se completază căsuțele cu datele furnizate de către prestatorul de servicii de internet fără a se uita a se bifa căsuța Conectează automat, Afișează parola (pentru a fi siguri de corectitudinea parolei scrise) și Disponibil tuturor (în cazul în care avem utilizatori cu cont separat pe mașina de calcul).
Se acționează butonul Aplică și conexiunea la internet este activă și gata de lucru.
Următorul pas este actualizarea sistemului, apoi libertatea instalării de aplicații vă aparține.


Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro


20 iunie 2011

Gyachi, messenger pentru Ubuntu

Gyachi este o aplicație folosită pentru conversații directe cu prietenii, prietenele, amicii... 
Se descarcă pachetul .deb pentru instalare Gyachi.
Autorul pachetului Gyachi.

O altă sursă de instalare Gyachi.(launchpad.net)
Se mai poate instala ușor cu ajutorul Synaptic, managerul de pachete, sau din Centrul Software Ubuntu.








După instalare, Gyachi se lansează din Aplicații, Internet.
Gyache are suport video ce se activează din meniu, fereastra Actions, „Start my webcam”.
Forumul Ubuntu Romania vă stă la dispoziție pentru întrebări și lamuriri la adresa: forum.ubuntu.ro

Messengerul instant Pidgin în Ubuntu 10.4. Lucid Lynx

Messengerul instant Pidgin se găsește în Aplicații, Internet și vine implicit odată cu instalarea Ubuntu pe PC-ul dumneavoastră. Unele variante de Ubuntu au implicit Emphaty.
La prima accesare Pidgin trebuie adăugat contul dumneavoastră din Yahoo, spre exemplu, dar poate la fel de bine să fie și cel din Aim, Facebook, MSN sau Skype. Pidgin suportă mai multe conturi, urmînd ca din meniu să activați ori un singur cont, ori mai multe deodată. Bineînțeles plaja de protocoale suportată este bogată. 
Pentru adăugarea unui nou cont se deschide Pidgin, din meniu se alege Conturi apoi Administrare. În fereastra ce se deschide găsim și apăsăm butonul Adaugă după care se alege protocolul de autentificare cu numele de utlizator și parola respectivă.
Noile versiuni de Pidgin suportă și facilitatea de includera și vizionarea clipurilor video de pe Youtube, direct în fereastra de conversație.
 În linia de comandă (terminal, consolă) se execută:

sudo add-apt-repository ppa:frasten/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install pidgin-embededvideo 
Ce mai este de făcut apoi, este să bifați căsuța „Pidgin embeded video”
situat în Unelte, Module.
Transferul de fișiere între Pidgin și alte protocoale funcționează fără probleme.
 











Sursa pentru adăugarea modulului Pidgin embeded video

Totodată utilizatorii recenți de Ubuntu care au migrat de pe alte sisteme de operare și doresc să utilizeze iconițe simbolice (emoticuri) specifice protocolului Yahoo Messenger, pot să le adauge într-un mod destul de ușor.
Subiectul a fost discutat și pe forumul Ubuntu România. 
Se descarcă arhiva iconițelor...
Se salvează arhiva în PC de preferință pe spațiul de lucru (desktop), se deschide Pidgin iar din meniu se deschide Unelte, Preferințe. Se deschide meniul Teme. Cu ajutorul funcției „trage și lasă” (drag and drop) se trage arhiva ce conține iconițele peste „Tema de iconițe simbolice”. Dezarhivarea și instalarea iconițelor se face automat urmînd ca apoi să se facă alegerea iconițelor dorite.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

19 iunie 2011

GParted (Gnome Partition Editor) - creare, reorganizare, ștergere partiții

Un utilitar cu ajutorul căruia se pot face partiții pe un disc (HDD) sau un card de memorie este GParted localizat în Sistem, Administrare.
Ca să vă facă necazuri, o persoană neautoriată poate să vă șteragă sau să vă modifice partițiile dumneavoastră. Politica de prevenire a acestor manevre păguboase impune accesul la acest utilitar cu confirmare de parolă de administrator al sistemului.



 După formatarea fizică, discul poate fi separat în mai multe partiții. O partiție funcționează ca un disc separat și poate fi formatată logic cu orice sistem de fișiere ntfs, fat16, fat32, ext3, ext4, swap. După formatarea logică, o partiție se numește volum. Ca parte a operației de formatare ni se cere să dăm partiției un nume, numit etichetă (volume label), pentru identificarea mai ușoară.

Folosirea mai multor partiții permite instalarea mai multor sisteme de operare pe același disc, protejarea mai eficientă a datelor și creșterea performanțelor discului.

O partiție poate fi de trei tipuri: primară, extinsă și logică.
Partiția primară poate conține un sistem de operare, pentru instalarea acestuia, ea trebuie în prealabil formatată logic cu sistemul de fișiere corespunzator, în linux ext3 sau ext4. Partiția activă (de boot) este cea de pe care bootează calculatorul. Din mai multe partiții primare, numai cea activă poate fi vizibilă la un moment dat, celelalte fiind ascunse pentru a evita coruperea datelor. În general, sistemele de operare bootează numai de pe o partiție primară. Discul poate conține pînă la patru partiții primare sau trei primare și una extinsă.

Partiția extinsă a fost concepută pentru depașirea limitei de patru partiții pe disc, ea putînd fi împarțită în oricîte partiții logice. Partiția extinsă nu conține ea însăși date, pentru aceasta, trebuie create în ea partiții logice, care apoi se formatează logic.

Partiția logică poate fi există numai în interiorul unei partiții extinse. Poate conține date și chiar sisteme de operare care pot boota de pe o partiție logică (precum Linux și Windows).
În primul sector de pe disc se află tabela de partiții (partition table) care conține informații despre modul de partiționare al discului.
Cu ajutorul GParted se poate crea tabela de partiții.

Tot cu ajutorul acestui utilitar se pot face modificări ale dimensiunii unei partiții.
Avem un card de memorie de 8 Gb pe care avem deja o partiție formatată ca și fat 32 și o partiție de 360 Mb nealocată, liberă.


 Se observă în primul rînd notația discurilor, /sda adică HDD-ul (discul fix) și /sdb ceea ce, în exemplul nostru, este cardul de memorie (stik), cel pe care vom face o redimensionare. În unele cazuri partiția pe care se lucrează trebuie „demontată”. Pentru „demontare” se selecteză dreptunghiul ce simbolizează partiția pe care vom lucra, apoi din meniul GParted, Partiție se alege Demontează. 


 După această operațiune partiția respectivă este gata pentru redimensionare sau ștergere.
Pentru redimensionarea partiției se alege din meniul GParted, Partiție, Redimensionează / Mută sau se selectează butonul Redimensionează / Șterge partiția selectată.


 În caseta ce se deschide se pot muta „marginile” partiției spre stînga sau dreapta, depinde în care parte mai este loc.


Se poate mări partiția prin tragerea marginii spre dreapta pînă la dimensiunea dorită, sau spre stînga, pentru micșorarea dimensiunii, după care se acționează butonul Redimensionează / Mută. Această operație intră în așteptare, devenind activă la acționarea butonului Aplică toate operațiile.


În subsolul casetei se observă operațiile în așteptare. Odată lansată operația de redimensionare vom fi anunțați: „Sigur doriți să aplicați operațiile în așteptare ? Editarea partițiilor poate duce la PIERDEREA DATELOR.”
Continuarea operațiilor se face pe riscul „clientului” fiind sfătuit, totuși, în a face copii de siguranță. Funcție de mărimea partiției operația poate dura de la cîteva minute la zeci de minute, poate chiar ore (partiții de peste 100 Gb).
După aceeași metodă se pot crea noi partiții ce vor fi necesare la o instalare nouă de sistem.
Pentru a se putea instala o distribuție bazată pe linux pe un disc, se crează partiții cu puncte de montare /, /home și swap.
Partiția cu punctul de montare „/” este partiția pe care se instalează sistemul de fișiere.
Partiția „/home” cuprinde dosarele: documente, muzică, poze, video și descărcări.
La o reinstalare a sistemului, dacă nu se alege formatarea acestei partiții, datele scrise se vor păstra. Dar... Există și un dar, ar fi indicată totuși, o copie de siguranță.
Partiția „swap” se crează în general raportată la dimensiunea memoriei RAM a mașinii de calcul, respectiv de două ori RAM dar nu mai mult de 2 Gb și asta în cazurile în care ne vom folosi de funcțiile Hibernează sau Suspendare.

Exemplu de partiționare.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

LibreOffice, suită de birou ce înlocuiește MS Office

Suita de birou LibreOffice vine să înlocuiască OpenOffice ce vine implicit instalat cu Ubuntu 10.04 Lucid.
Ubuntu 11.04 Natty cuprinde implicit această suită de birou.
Instalarea LibreOffice se face prin înlocuirea OpenOffice.
Diferența între cele două proiecte este că LibreOffice se încarcă mult mai repede.

LibreOffice se instalează cu următoarele comenzi:

sudo apt-get remove openoffice*.*
sudo add-apt-repository ppa:libreoffice/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install libreoffice
 
Pentru integrarea în mediul Gnome: 
sudo apt-get install libreoffice-gnome
 
iar pentru KDE
 
sudo apt-get install libreoffice-kde
 
Pentru varianta în limba română se mai execută:
sudo aptitude install libreoffice-l10n-common libreoffice-l10n-ro
 


După cum se observă, suita cuprinde elementele de bază de birou și anume, editor de text, „Document text”, foaie pentru calcul tabelar, „Foaie de calcul”, prezentare succesivă de planșe, „Prezentare”, „Desen” și „Bază de date”, cu alte cuvinte toată suita de birou echivalentă din MS Office.



Suita LibreOffice „vede” documentele scrise inițial cu MS Office și permite modificarea și salvarea lor atît în formatul original cît și transpunerea lor în format LibreOffice.
Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro


Sursa de inspirație este Forumul Ubuntu din România. 

TV-MAXE, televiziune și radio în direct pentru Ubuntu

Acest subiect este dezbătut pe larg pe forumul românesc Ubuntu și este rodul muncii unui entuziast în dezvoltarea acestei aplicații.
Aplicația se instalează direct prin descărcarea pachetului .deb, din primul subiect de prezentare al aplicației, cît și din surse (PPA) care se găsesc în acest loc.
Se adaugă PPA-ul respectiv în sursele de aplicații apoi se caută în Synaptic tv-maxe, se bifează pentru instalare și în cîteva clipe TV-MAXE este gata pentru urmărirea emisiunilor preferate. Prin această metodă veți fi la curent cu ultimele „retușuri” ale aplicației cît și cu ultimele posturi TV și radio introduse în grila de programe.
Aplicația se găsește în Aplicații, Multimedia.
Implicit, aplicația se deschide cu mplayer, dar se poate opta pentru un player preferat, cum ar fi VLC sau SMPlayer bineînțeles acestea două să fie deja instalate în sistem. Împreună sau separat.
Datorită efortului colegului de pe forumul Ubuntu România, pachetul este întreținut și adus la zi, inclusiv posturile TV, chiar și cele mai populare posturi de radio din România, așa cum am precizat mai sus, dacă aplicația a fost instalată din sursele postate de un alt coleg de forum.
Vizionare plăcută.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

SMPlayer în Ubuntu

Redarea fișierelor mkv, mp4, xvid, avi și altele se poate face cu SMPlayer, o aplicație audio video ce se poate instala din Centrul Software Ubuntu, din Synaptic, managerul de pachete, sau din linia de comandă (treminal, consolă) cu o simplă comandă: sudo aptitude install smplayer.
Subtitrările cu diacritice românești se pot activa din Preferințe, Subtitrări iar în fereastra SMPlayer - Opțiuni preferate se bifează subtitrări apoi codare, după care se alege, din meniul ce se deschide, „Limbi slave / Central europene ISO 8859-2”.
Dimensiunea subtitrării se poate modifica din mers prin combinația de taste Shift+T sau Shift+R, respectiv mărire sau micșorare.

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

Totem, redare fișiere video în Ubuntu

Redarea fișierelor video codate mp4, xvid, avi, mkv, etc. se pot reda cu Toetm, aplicație implicită Ubuntu. Se găsește în Aplicații, Multimedia, Player pentru filme.
Pentru redarea subtitrărilor cu diacrtiticile românești se selectează din meniu Editare, Preferințe, General. Iar de acolo se bifeză căsuța „Text subtitrări” iar la codare se alege „Central europeană (ISO - 8859 - 2).
Vizionare plăcută !

Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

Amarok în Ubuntu


Mike Oldfield a compus și lansat în 1990 o piesă numită Amarok.
Amarok, un nume inspirat, după părerea mea, pentru o aplicație ce redă fișiere audio codate mp3, ogg, wma, midi, etc.
Această aplicație se poate instala din Centrul Software Ubuntu, din Synaptic, administratorul de pachete sau din linia de comandă (terminal, consolă) cu o simplă comandă: sudo aptitude install amarok.


După instalare, aplicația se poate accesa din Aplicații, Multimedia. Avînd și o conexiune la internet, în momentul redării unei piese se culeg date despre compozitor și, dacă sînt disponibile, se pot afișa versurile cîntecului. 
 
 Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

Rhythmbox redare muzică în Ubuntu

Redarea audio a fișierelor codate mp3, ogg, wma, etc. se poate face cu Rhythmbox aplicație implicită odată cu instalarea Ubuntu pe PC-ul dumneavoastră.
Se găsește ușor în Aplicații, Multimedia.
 Această aplicație pentru redare de muzică, după prima pornire, va face o scanare a dosarului Muzică. Tot ce găsește acolo va fi „preluat” pentru o readre ulterioară. Din setări se poate face scanare automată a dosarului Muzică, după preferințele utilizatorului.
De asemenea se pot asculta posturi de radio preselectate sau se pot „aduce” posturile radiofonice preferate de către utilizator.

Din meniul Muzică se selectează „Post nou de radio prin internet” scriindu-se în fereastra ce se deschide adresa corespunzătoare.

Sînteți învitați să descoperiți restul facilităților acestei aplicații.



Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro 

Scriere (inscripționare) de discuri CD/DVD KIIIb în Ubuntu

Un inscriptor mai complex pentru „ardere” CD/DVD-uri este KIIIb.
Se poate instala din Centrul Software Ubuntu, sau din linia de comandă (terminal, consolă) sudo aptitude install k3b.

Pictograma aplicației.
 După instalarea aplicației tot ce mai trebuie făcut este de a se stabili proiectul ce se dorește inscripționat pe suportul din plastic CD/DVD, introducrea acestuia în unitatea optică și apăsarea butonului „pornire”.
Se poate alege, ca și sesiune de inscripționare, multisesiune, sesiune închisă sau continuarea sesiunii.

De asemenea, se pot șterge/formata DVD-uri sau CD-uri ce suportă această operațiune și anume CD/DVD RW (reinscriptibile).
Prin simpla mișcare „trage și lasă” se pot inscripționa și imagini ISO cu decodarea automată a md5sum.
Inscripționarea de imagini ISO se mai pot realiza și prin clic dreapta pe fișierul ISO, apoi se selecteză „deschide cu... KIIIb”.


O ultimă precizare, KIIIb e capabil să inscripționeze DVD-uri dublu strat cît și Blue Ray.

 Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro

Scriere (inscripționare) de discuri CD/DVD Brasero în Ubuntu

Sistemul de operare Ubuntu, oferă o multitudine de aplicații, capabile de a inscripționa (arde) CD/DVD-uri. Ubuntu vine la instalare cu un inscriptor ușor de utilizat și anume Brasero ce se găsește în Aplicații, Multimedia, Scriere de discuri Brasero. Meniul este intuitiv și ușor de utilizat.

Singurul lucru ce trebuie făcut de către utilizator este să-și stabilească proiectul ce dorește a fi scris pe CD/DVD, să introducă mediul de inscripționat în unitatea optică și apoi să apese butonul „scrie” și gata, proiectul va fi „ars„ pe suportul din plastic.

 Forumul Ubuntu vă stă la dispoziție pentru orice lămurire suplimentară asupra acestui subiect la adresa: forum.ubuntu.ro